Poemul zilei

Poem de dragoste de Claudiu Komartin

Poem de dragoste

Căluţul de lemn nu se mai leagănă

piticii de grădină au căzut cu faţa în jos.

Te-am cunoscut în luna fructelor roșii,

când mâinile erau un evantai prăbușit.

Faţa mea tristă a trecut pe lângă tine, prin faţa ta,

a inventat o parte din cer, apoi niște dealuri,

o herghelie și o barieră de ceaţă care

să te împiedice să mai pleci,

faţa mea și-a amintit totul despre dorinţă

despre parfumul ei violent

bâjbâind prin întunericul rădăcinilor.

Păunul dormea când ai trecut prin apă

în zori, ca printr-un sânge leneș.

Fantomele s-au risipit, cu zornăit de lanţ

căzut pe pietre ude.

Pe malul celălalt, ploaia se adăpostea sub păsări.

Te-am primit în casa cu acoperiș strâmb

și te-am învelit cu o cheie.

(din Cobalt, 2013)

Claudiu Komartin (n. 1983, București) a terminat liceul și s-a pus pe citit, pe scris și tradus. A publicat la nici 20 de ani un volum de poezie, Păpușarul și alte insomnii(Vinea, 2003, 2007), urmat de Circul domestic (Cartea Românească, 2005), Un anotimp în Berceni (Cartier, 2009, 2010), cobalt (Casa de Editură Max Blecher, 2013) și antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Cartier, 2017). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.

Sursa foto aici

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *