Literatura Universală Contemporană Noutăți Recenzii de carte

Stâlpii Pământului. Ken Follett. Editura RAO

Stâlpii Pământului. Ken Follett. Editura RAO

Traducători:
Andreea Seler
Limba:
Română
Data publicării:
2016
Editura:RAO
Nr Pag:
992
ISBN:
9786067760910

“Stâlpii Pămantului” este un bestseller internaţional, cu vânzari record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus în peste 30 de limbi, cumulând mai mult de 150 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume. Cartea este apreciată deopotrivă de critici, cât şi de publicul larg, devenind rapid o lectură obligatorie a vremurilor noastre – ca dovada, a fost aleasa de Oprah Winfrey ca lectură propusă în ediţia cu numarul 60 a Oprah’s Book Club şi a fost inclusă în selecţia facută de Exclusive Books în lucrarea “1001 de cărţi de citit într-o viaţă” Mai mult, cartea a fost adaptată într-o miniserie de succes realizată de BBC, nominalizată la premiile Golden Globe, așa este recomandată cartea de către editura RAO.

Ken Follett, scriitor britanic, născut la 5 iunie 1949, în Cardiff, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. La vârsta de 10 ani, se instalează cu familia la Londra, unde își termină studiile secundare. Apoi urmează studii de filosofie la University College. Avea doar 27 de ani când a scris romanul câștigător a numeroase premii Prin urechile acului, care a devenit bestseller internațional. De atunci a mai scris câteva romane care au cunoscut un succes asemănător, incluzând și cel despre care intenționăm să relatăm și anume Stâlpii pământului.

Acțiunea romanului Stâlpii pământului este plasată temporal în Evul Mediu, în Anglia. Este o perioadă când ordinea și legile erau asigurate de marii nobili, rege și biserică. O perioadă întunecată din istoria umanității, în special anii 1000, sec XI, când capii bisericești și regele erau mai marii judecători pentru oamenii simpli. Totodată poporul își ducea o viață umilă, mizerabilă chiar, unde unica problemă era satisfacerea nevoilor primare, de hrană și adăpost.

Romanul începe cu o execuție. Gură-cască stau și se uită cum călăii execută un om, care își striga nevinovăția. Intriga apare atunci când o fată din mulțime îi blestemă pe toți și fuge. Apoi naratorul ne prezintă familia constructorului Tom, un constructor de catedrale care visa nu doar să cioplească piatra dar să pună temelia propriei catedrale, după propriile scheme și desene.

Dar, fiind o familie de oameni obișnuiți trebuiau, în primul rând, să-și asigure hrana și adăpostul pentru băiatul mai mare Alfred, fiicei Martha și soției însărcinate Agnes. De aici narațiunea intră agresiv în subiect, evenimentele te țin în suspans și te oripilează de cele mai multe ori. În special, când moare în pădure soția constructorului, iar bebelușul viu este lăsat să moară pe mormântul mamei sale.

Autorul se concentrează foarte mult pe fapte, mai puțin atrage atenția la profilul psihologic al personajelor. Totuși autorul adaugă un strop de umanitate și întoarce personajul principal din drum, îl întoarce să-și ia copilul din pădure, dar spre surprinderea lui, bebelușul nu mai era acolo pe mormânt. Și nici urmă de el să fi fost târât de animale.

Pe următoarele sute de pagini naratorul povestește despre munca lui Tom la Catedrala din Kingsbridge, la care visa să o refacă din temelii. Și a reușit să impresioneze pe starețul mănăstirii cu desenele sale. Doar că lucrurile nu sunt așa de simple. Apar o serie de intrigi din partea stareților de la mănăstirile din apropiere. De la nobilul William Hamleigh. Acesta din urmă a fost refuzat în căsătorie de fiica unui alt nobil, Aliena, iar William, fiind de o răutate aparte, a dat foc curții tătălui ei iar pe ea a violat-o. Inclusiv le-a luat toate pământurile și a lăsat-o pe drumuri, ceea ce pentru o fiică de nobil era foarte rușinos. Aliena ajunge și ea în Kingsbridge, unde începe comerțul cu lână și ajunge să trăiască foarte bine, chiar construindu-și o casă alături de Catedrală.

Între timp Tom se recăsătorește cu “salbatica” care îi ajutase în pădure, Ellen, și care avea și ea un fiu pe nume Jack, fiind de o inteligență uimitoare, ceea ce atragea doar ura din partea fratelui vitreg Alfred.

Catedrala a fost asediată de câteva ori de William Hamleigh; case incediate, grânele la fel, oamenii pe cale să moară de foame, dar de fiecare data starețul Philip împreună cu constructorul Tom găseau câte o soluție.

Copii creșteau iar un pic câte un pic se înălța și Catedrala, chiar dacă între timp au apărut o serie de erori. Cea mai mare eroare, căderea bolții, l-a costat pe constructor viața.  Astfel familia treptat s-a destrămat. Fiul mai mare Aldred a impus-o pe Aliena să se căsătorească cu el,  numai ca să-i facă inimă rea fratelui său vitreg Jack.

Jack în schimb pleacă pe urmele tatălui său în Franța, acolo a învățat o nouă tehnică în construirea catedralelor. Tatăl natural al băiatului fiind chiar menestrelul executat din prologul cărții.

Într-un final, Jack s-a reîntors la Kingsbridge, ca să continuie munca neterminată a tatălui său vitreg Tom. Lucrurile par să se așeze, Aliena îi devine soție, naște copii dar apare din nou William Hamleigh care distruge orașul. Jack nu s-a resemnat și a continuat să construiască, dar totodată continua să afle mai multă informație despre moartea tatălui său natural și așa firul narațiunii ne duce tocmai la intrigile de la curtea regală și cea episcopală. Unde și acolo deciziile se luau doar prin intrigi, lupte, trădări, alianțe forțate.

Ken Follet face o incursiune în istorie, arătând mediocritatea acelor vremi și vulnerabilitatea oamenilor simpli în lipsa unor legi egale pentru toți.

Cu un limbaj accesibil, romanul este destinat unui public larg, neavizat în istorie, dar totodată imun la abuzuri emoționale. Or în această narațiune aceste abuzuri predomină în toate cele 18 capitole. Accentul fiind pus pe partea întunecată a omului, mai puțin cea echilibrată. Autorul a recurs doar la un singur moment de slăbiciune și romantism, atunci când a descris dragostea dintre Aliena și Jack, în rest, predomină violența, indiferența, umilirea, abuzul, ignorarea, durerea. Dramatismul apare în toate capitolele, în special în cele unde personajul principal este William, un personaj înzestrat cu o răutate și agresivitate cruntă.

Umanitatea și înțelepciunea vine constant de la starețul Philip, care prin deciziile sale foarte înțelepte ajunge să conducă o stareție și un oraș, astfel Kingsbridge ajunge să fie un model în regiune. Philip, desi reprezentant al clerului, nu susținea atitudinea denigratoare și umilitoarea care domnea în biserică, ci din contra a încercat să introducă noi modele de educație, evlavie și ajutor reciproc. Tot el fiind acea persoană care l-a găsit în pădure pe bebeluș și l-a crescut la stareție, în sânul bisericii.

Philip, ca și biserica Kingsbridge, sunt modele de dăinuire a credinței peste veacuri, chiar dacă de multe ori, în special, Biserica în Evul Mediu a fost cea care a desconsiderat omul, contrar credințelor creștinilor.

Ken Follet a știut să spună o poveste atât de reală, încât te menține în suspans pe tot parcursul narațiunii. A știut să spună lucrurilor pe nume într-o manieră fictivă, dar care te face să cauți referințe istorice pentru a afla mai multe detalii despre perioada întunecată din Evul Mediu.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *