Primăvara poeților și prozatorilor în devenire. „Am uitat”, de Mihaela Cvasniuc

Am uitat

Pădurea mai cântă un vers pentru noi
Vântul mai suflă o briza prin ramuri,
Ne caută cerul senin printre ploi
Dar surzi suntem toți și-s nouri la geamuri.

Înflorite sunt florile toate-n grădină
Perdelele-s trase, ochi n-avem să le vadă
Toți avem copii și mahala e plină
Dar nu-s râsete-n drum, îi ținem în ogradă.

De-atâta pustiu s-a umplut drumul de ceață
Și n-avem ce spune, suntem vinovați
Am uitat că trăim o singură viață
Căutând disperați eternitatea în cărți.