Romane care emoţionează până la lacrimi. Despre familie şi tragicul vieţii din Afganistan. Scriitorul este unul dintre cei mai citiţi din lume, cu vânzări de peste 39 milioane de cărţi la nivel mondial

Khaled Hosseini este unul dintre cei mai citiţi şi iubiţi scriitori din lume, cu vânzări de peste 39 milioane de cărţi la nivel mondial. În 2013 i-a apărut al treilea roman, Şi munţii au ecou. Cele două romane publicate anterior, Vânătorii de zmeie şi Splendida cetate a celor o mie de sori, au fost traduse în 57 de limbi şi publicate în 70 de ţări. 

Vânătorii de zmeie

În anul 2003, Hosseini îşi lansează primul său roman intitulat Vânătorii de zmeie, povestea unui băiat tânăr, Amir care luptă pentru a stabili o relație mai strânsă cu tatăl său și este bântuit de amintirea unui eveniment din copilărie. Acţiunea romanului se petrece în Afganistan, începând cu căderea monarhiei si până la prăbușirea regimului taliban, precum și în zona golfului din San Francisco, în special în Fremont, California. Printre temele sale numeroase se numără tensiunile etnice dintre hazarii și pashtunii din Afganistan și experiențele trăite de imigranții Amir și tatăl său, în Statele Unite ale Americii. Potrivit Nielsen BookScan, Romanul Vânătorii de zmeie a ocupat locul 3 în topul celor mai bine vândute cărţi din SUA în 2005.

Splendida cetate a celor o mie de sori

Cel de al doilea roman al lui Hosseini, Splendida cetatea celor o mie de sori a fost publicat în 2007, actiunea petrecându-se si de această dată în Afganistan. Povestea abordează multe dintre temele primului său roman, însa de această dată autorul conferă o dimensiune feminină poveştii sale. Acesta urmăreşte povestea a două femei, Mariam și Laila, ale căror vieți se întrepătrund. Povestea este plasată în timpul celor treizeci de ani tumultoşi de tranziție din Afganistan de la ocupația sovietică pana la controlul talibanilor și reconstructia posttalibana. Romanul a fost lansat de către editura Riverhead Books pe 22 mai 2007 în același timp cu lansarea audiobook-ului de catre Simon & Schuster. Drepturile de ecranizare ale acestui roman au fost achiziționate de către Columbia Pictures, urmand ca Steven Zaillian, cela care a realizat scenografia filmului Schindler’s List, să se ocupe de regia şi scenariul acestui film.

Hosseini a mărturisit că scrierea acestui roman a fost mult mai dificilă decât a primului său roman, reprezentând o adevarată provocare faptul de a scrie din punctul de vedere nu a uneia, ci a două femei diferite, din medii sociale diferite. în cele din urmă, personajele au devenit vii si au început să se contureze singure, autorulînzestrându-le doar cu trăsături de caracter pe care orice om le are – temeri, îngrijorări, dezamăgiri şi speranţă. Deși personajele sunt fictive, Hosseini spune portretul a ceea ce au îndurat femeile afgane este realist.

Este povestea atat a două femei, cat și povestea a două orașe, Herat și Kabul. La început romanului, ne este prezentata lumea lui Mariam, o tânără care trăiește singură cu mama ei necăsătorită la marginea Heratului. Mariam este agresată de către mama ei epileptică și traieste doar pentru vizitele săptămânale ale tatălui ei care conduce cinematograful din Herat şi îşi doreşte să i se alăture familiei lui adevărate din oraş. Nu dupa multe pagini, aflăm ca mama lui Mariam a murit, iar tatăl ei a căsătorit-o cu o cunoștință din Kabul. În ciuda traumei de a merge să locuiasca cu un străin care insista ca fata să poarte burka și să se ascundă la etaj atunci când au vizitatori,îin sufletul ei speră să aibă parte de mai multă iubire atunci când îi va dărui un copil soţului ei. În acest punct Hosseini intervine pentru a arăta cum este vazută femeia în anumite părţi din Afganistan, în familiile foarte tradtiţionale: ca un simplu mijloc pentru reproducere. O dată ce ea a suferit o serie de avorturi spontane, căsătoria lui Mariam devine o închisoare, trăind cu frica stărilor lui de spirit schimbătoare care urmau a fi rezolvate cu pumni, palme, lovituri.

In acest roman, Hosseini descrie o cultură în care majoritatea femeilor nu au aproape niciun drept și sunt tratate drept o proprietate, vândute fără a se ține cont de sentimentele sau dorințele lor. Poligamia este norma, iar fetiţe de 9 – 10 ani sunt forțate să se căsătorească cu bărbați de 40- 50, poate chiar mai în vârstă. De fiecare dată când cele două personaje principale feminine, Mariam și Laila cred că nu mai au nimic de pierdut și că demnitatea și drepturile lor nu au cum să decadă mai mult de atât, le este reamintit contrariul: “Întotdeauna a existat ceva, altceva ce ar putea lua”. Pe scurt, scriitorul ne prezinta prietenia intimă a două femei musulmane, casatorite de 10 ani cu acelaşi băbat opresor, pe fundalul războiului din Afganistan. Cartea a ocupat primul loc pe lista de bestselleruri a prestigiosului The New York Times Book Review şi a fost tradusă în peste 35 de limbi.

Şi munţii au ecou

Povestea începe în anii 1950 în Afganistan, avandu-i ca protagonist pe Abdullah și Pari, care sunt despartiti unul de altul, pe cand sunt nişte copii. Romanul debuteaza cu urmatoarea frază rostită de tatal celor doi copii:„ Aşa, deci. Vreţi o poveste?! O să vă spun una. Dar doar una singură. În poveste este vorba despre un div, o ființă mitologică gigant, care vine la casa unui om sărac și ii cere un copil. Omul trage un număr dintr-o mulțime și trebuie să îşi sacrifice fiul său preferat. Pe jumătate nebun de durere și de vinovăție, omul pleacă să il caute pe div pentru a-l ucide. Ajuns la muntele lui, îşi vede fiul fericit într-un palat, înconjurat de alți copii, fără să îşi aducă aminte de trecutul lui. Tatăl vrea să îşi ia băiatul acasă, moment în care div-ul il intreabă dacă consideră că baiatului i-ar fi mai bine acasă sau unde este atunci. Cu inima frânta, omul pleacă. La plecare div-ul rosteste: “când ai trăit atâta timp cât am trait eu, îţi vei da seama că cruzime și bunăvoință sunt doar nuanțe ale acelaiași culori”

În cele ce urmează, Hosseini o înfaţisează pe Nila Wahdati, femeia care o adoptă pe Pari, ca fiind un personaj complex punct de vedere moral. Ea era o femeie frumoasă, un poet talentat captiv într-o cultură care nu recunoaşte abilitățile femeilor, dar in acelasi timp, şi o dependentă egiosta de alcool. Hosseini mărturiseşte că s-a inspirat pentru personajul Nilei din petrecerile pe care le găzduiau părinții săi cand era adolescent în anii ’70, atunci când clasa de mijloc din Kabul era în curs de occidentalizare.

Spre deosebire de copilul din povestea spusă înainte de culcare, Pari păstrează o amintire vagă a fratelui ei. Ea trăiește cu convingerea ca „ceva sau cineva fundamental pentru propria existență a lipsit din viața ei”. Pari și Abdullah sunt centrul emoțional al romanului. Scena devastatoare a despărţirii lor este situată în Kabul în anul 1952, într-o casă atât de mare cu pomi fructiferi și fel de fel de biscuiţi, încât Abdullah simte că intrat într-un palat. Tatăl său străbate desertul pe jos împreună cu Abdullah și Pari în speranţa că vânzarea lui Pari va salva familia din faţa nemiloasei ierni. Peste ani, Abdullah îşi aduce aminte de acea zi fatidică şi vorbele tatălui său suna precum un ecou: „un deget a trebuit să fie tăiat, pentru a salva o mâna”

Şi munţii au ecou este un roman incitant şi provocator, care explorează nenumăratele feluri în care membrii familiei iubesc, jignesc, respectă, înşală, surprind şi se sacrifică unii pentru ceilalţi, atunci când contează cel mai mult.

Sursa foto niculescu.ro

Text inspirat de aici