Internațional Noutăți Poemul zilei

Poeţi din Slovenia, Lidija Dimkovska. Revista de literatură şi dialog intelectual Contrafort

Lidija Dimkovska s-a născut în 1971 la Skopje, Macedonia. A absolvit literatură comparată și universală la Universitatea din Skopje. În anul 2000, la Universitatea din București, și-a dat doctoratul în literatura română, despre poetica lui Nichita Stănescu. Patru ani a predat limba și literatura macedoneană la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București. Acum trăiește la Ljubljana, Slovenia.

Traduce din literaturile română și slovenă în limba macedoneană. A publicat șase volume de poezie și trei romane în țara natală.

I s-a acordat premiul de debut pentru volumul de poezie Copiii Estului, a obținut de două ori premiul Uniunii Scriitorilor din Macedonia pentru cel mai  bun roman, premiul german de poezie est-europeană „Hubert Burda”, premiul internațional de poezie „Tudor Arghezi”, premiul Uniunii Europene pentru literatură, pentru romanul Viață de rezervă, și premiul european pentru poezie „Petru Cârdu” (Vârșeț,
Serbia), în 2016.

Cărți de-ale ei au fost nominalizate pentru premiul german „Brucke Berlin”, premiul american „The Best Translated Book Award” și premiul internațional „Poet european al libertății”, Polonia. I-au apărut cărți de poezie și proză în traducere engleză, germană, poloneză, italiană, sârbă, slovenă, slovacă și-n alte limbi. În România a publicat plachetele de versuri Meta-spânzurare de metatei, Editura Vinea, 2001 (Premiul Poesis la Zilele Poesis din Satu Mare, 2001), iar în 2012 Editura Tracus Arte i-a publicat volumul Diferență. A participat la numeroase festivaluri și lecturi internaționale, a avut burse literare la Berlin, Iowa, Viena, Graz, Salzburg, Londra, Krems și Split. Detalii contrafort.md

Libertate

În liftul lumii
Libertatea apasă-ntotdeauna pe butonul greșit;
în loc să iasă la parter, iese la subsol,
unde așteaptă la lift niște hoți mascați
care dau în ea cu pumnii și picioarele,
sau perverși care-i rânjesc, cu pantalonii lăsați,
sau bodigarzi care-o ciupesc de fund
când ea se întoarce la liftul
care-a și pornit, scârțâind,
după care toți o apucă de sâni,
o trag de picioare, ea se zbate
și, bătută crunt, se târăște pe scări la parter,
unde copiii cu ghiozdane
așteaptă liftul să coboare de la etaj.

„Uite la ea cum arată!”, șușotesc ei,
și aleargă în sus pe scări la casele lor, se încuie,
le e frică de libertate,
nu cumva să le ciocănească la ușă,
nu cumva să se întindă la pragul lor,
să le ceară apă, pâine sau pat.

Ei nu știu că libertatea pe care-o au în viață
se măsoară cu ceștile rămase din serviciul de ceai
la muzeele evreiești ale lumii,
nu știu că mările aruncă la țărm și oameni,
nu numai scoici,

nu știu cum devine călăul victimă când o decapitează,
iar victimele, când o uită, devin călăi,
ei nu știu că metalul ciocanului abia se ține
și, până să mai izbească, îți cade pe degete direct,
ei nu știu că asta e chiar libertatea
despre care învață la orele de istorie,
dar ușor o lovește trenul pe șinele din apropiere,
ei nu știu că libertatea pe care o au în viață
este suprafața albă peste o prăpastie neagră,
la fel cum e burta gravidei
din care și ei s-au născut,
dar unii abia în moarte
vor fi liberi.

Traducere din limba macedoneană în limba română: Ioana IERONIM și Lidija DIMKOVSKA

Sursa foto aici.

Related Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *