Fragment. Și dacă e adevărat…, de Marc Levy. Editura Trei

Și dacă e adevărat… roman de Marc Levy
Traducere din franceză de Vasile Zincenco
Editura TREI, 2015

Fragment

Ascunsă printre umerașe, stătea o femeie care, cu ochii închiși, aparent vrăjită de ritmul cântecului, pocnindu-și degetul mare de arătător, fredona.

— Cine ești dumneata și ce faci aici? întrebă el.

Femeia tresări și își deschise ochii cât erau ei de mari.

— Mă vezi?

— Bineînțeles că te văd.

Părea totalmente surprinsă că el se uită la ea. El îi atrase atenția că nu este nici orb, nici surd și își formulă din nou întrebarea: ce făcea ea acolo? Drept orice răspuns, ea îi spuse că găsește lucrul ăsta formidabil. Arthur nu vedea nimic formidabil în această situație și, pe un ton și mai agasat ca înainte, puse pentru a treia oară întrebarea: Ce făcea ea în baia lui, la ora asta târzie din noapte? „Cred că nu-ți dai seama, reluă ea, atinge-mă pe braț!“ El rămase stupefiat, ea insistă:

— Atinge-mă pe braț, te rog!

— Nu, n-o să te ating pe braț, ce se petrece aici?

Ea îl apucă pe Arthur de încheietura mâinii și-l întrebă dacă o simțea când îl atingea ea. Cu un aer excedat, el îi confirmă cu fermitate că a simțit când l-a atins, că o vede și o aude perfect. O întrebă pentru a patra oară cine este și ce face în dulapul din baia lui. Ea îi eludă total întrebarea și repetă, foarte veselă, că e „fabulos“ că el o vede, o aude și poate să o atingă. Zdrobit de oboseală după ziua pe care o avusese, Arthur n-avea chef de glumă.

— Domnișoară, ajunge! E o glumă a asociatului meu? Dumneata cine ești? O call-girl drept cadou pentru inaugurarea casei?

— Întotdeauna ești așa de grosolan? Am eu aerul unei curve?

Arthur oftă.

— Nu, n-ai aerul unei curve, dar tocmai ești ascunsă în dressingul meu și e aproape miezul nopții.

— Și pe urmă, dumneata ești în pielea goală, nu eu!

Arthur tresări, apucă un prosop, îl înfășură pe el și încercă să reia o atitudine normală. Apoi ridică tonul.

— Bine, acum oprim jocul, dumneata ieși de acolo, te-ntorci acasă la dumneata și-i spui lui Paul că gluma lui e foarte proastă, foarte, foarte proastă.

Ea nu-l cunoștea pe Paul și îi ceru să coboare glasul. La urma urmelor, nici ea nu e surdă, ceilalți erau cei care n-o auzeau, ea auzea foarte bine. Ea părea foarte perturbată, iar el tocmai își terminase mutatul și voia doar să fie liniștit.

— Fii drăguță, ia-ți lucrurile și întoarce-te acasă la dumneata și, pe urmă, ieși odată din dulap!

— Ia-o încet, asta nu-i așa de ușor de făcut, nu sunt de o precizie absolută, deși lucrurile s-au mai ameliorat în ultimele zile.

— Ce s-a mai ameliorat în ultimele zile?

— Închide ochii, o să încerc.

— Ce să încerci?

— Să ies din dulap, dumneata vrei asta, nu? Atunci închide ochii, trebuie să mă concentrez, și taci din gură două minute.

— Ești nebună de legat!

— Oh, ajunge, nu mai fi dezagreabil, taci din gură și închide ochii, n-o să du-

reze toată noaptea.

Descumpănit, Arthur îi dădu ascultare. Două secunde mai târziu auzi o voce venind din salon.

— Nu-i rău, chiar lângă canapea, dar nu-i rău.

Ieși repede din baie și o văzu pe tânăra femeie așezată pe jos în centrul încăperii. Ea arăta de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

— Ai lăsat covoarele, asta-mi place, dar detest tabloul de pe perete.

— Îmi pun tablourile pe care le vreau, acolo unde vreau, și acum am de gând

să mă culc dacă nu vrei să-mi spui cine ești, nu-i nimic, dar acum, afară!

(…)

Se numea Lauren Kline, pretindea că este internă la medicină și că a avut acum șase luni un accident de mașină, un grav accident de mașină ca urmare a ruperii direcției. „De atunci sunt în comă. Nu, să nu crezi încă nimic; lasă-mă să-ți explic.“ Nu-și amintea nimic despre accident. A redevenit conștientă în sala de reanimare, după operație. Străbătută de senzații foarte stranii, auzea tot ce se spu-

nea în jurul ei, dar nu putea nici să se miște, nici să vorbească. La început, a pus asta pe seama anesteziei. „Mă înșelam însă, orele au trecut și tot nu reușeam să mă trezesc fizic.“ Continua să perceapă totul, dar era incapabilă să comunice cu exteriorul. Atunci a trăit cea mai mare frică din viața ei, gândindu-se timp de câteva zile că este tetraplegică. „Nici nu-ți imaginezi prin ce-am trecut. Prizonieră pe viață corpului meu!“

(…)

Crezi în Dumnezeu?

— Nu, însă în situația mea ai un pic tendința să repui în cauză ce crezi și ce

nu crezi. Nu credeam nici în fantome.

— Nici eu, spuse el.

— Nu crezi în fantome?

— Dumneata nu ești o fantomă.

— Crezi?

— Dumneata n-ai murit, Lauren, inima îți bate într-un loc, iar spiritul îți este

în viață în alt loc. Sunt despărțite momentan, asta-i tot. Trebuie căutat de ce și cum să fie din nou unite.

— Remarcă totuși că e o despărțire cu grele consecințe.

***

Pascal Bruckner: Pentru cititorii francezi, Marc Levy întruchipează un destin de basm: ajuns târziu la literatură, acest autor, pe cât de discret, pe atât de melancolic, s-a impus încă din momentul în care primul său manuscris a încăput pe mâna editorului, scenariul corespunzător fiind imediat cumpărat de compania de film a lui Steven Spielberg. Astăzi, el a devenit la noi scriitorul cel mai popular. Secretul său? Un adevărat simţ al povestirii, o extraordinară capacitate de a capta mitologia timpurilor noastre, un romantism inalterabil care pune mai presus de orice o scriitură eficace, foarte americană, ce merge direct la scop. Miracolele nu se explică, se constată.

Marc Levy este cel mai citit autor francez contemporan. Cărţile lui sunt traduse în 47 de limbi, regăsindu-se pe majoritatea listelor de bestseller din ţările în care este publicat.

Născut în 1961, la Paris, Marc Levy a avut parte de un parcurs profesional fascinant: a fost mai întâi voluntar la Crucea Roşie, apoi antreprenor în SUA, după care a fondat una dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franţa.
Cariera sa de scriitor a demarat fulminant în anul 2000, la apariţia romanului Şi dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg (2005).

În prezent, Marc Levy trăieşte la New York.

La Editura Trei au apărut următoarele romane ale lui Marc Levy:
În altă viaţă
Te voi revedea
Unde eşti
Prietenii mei, iubirile mele
Şapte zile pentru o eternitate
Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus
Copiii libertăţii
Prima zi
Prima noapte
Strania călătorie a domnului Daldry
Hoţul de umbre
Şi dacă aş mai trăi o dată
Un alt fel de fericire