Noutate editorială. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier

Tatiana Țîbuleac a lansat recent la Chișinău dar și la București noul său roman Grădina de Sticlă. Cartea a fost foarte bine primită și de cititori, și de critică.

Gabriela Adameșteanu afirmă că „Tatiana Țîbuleac revine, în forță, într-un alt context și la un al nivel, la tema maternă, a copilului iubit/neiubit, a consecințelor tragice ale „neiubirii”, a remușcării, într-o carte la fel de tulburătoare ca și Vara în care mama a avut ochii verzi. Orfana care descoperă un Chișinău multicultural a fost înfiată dintr-un orfelinat sătesc de o femeie singură și ambițioasă, care vrea să-i ofere un viitor prosper ori poate cumpărată ca mână de lucru și exploatată la fel de nemilos ca în romanele lui Dickens?.

Întrebările te urmăresc și după lectura pasionantă a acestui roman de formație a unei fete care crește între două limbi și două culturi, în anii când se schimbă frontierele și sistemele politice. Grădina de sticlă reconfirmă intrarea în literatura de azi a unei scriitoare pe cât de talentate, pe atât de inteligente, care știe să alieze cruzimea observației și compasiunea față de suferință, scoțând la iveală tragedia destinelor și frumusețea vieții”.

Romanul a apărut la editura Cartier și poate fi găsit în orice librărie din oraș. Sau îl puteți comanda pe shop.cartier.md

Vă propunem câteva fragmente.

„Tot ce învățasem sau iubisem zăcea în mine cioburi. Limba rusă, pe care mi-a băgat-o pe gât cu pumnul, ajunse o zdreanță. Limba moldovenească, pe care o alesesem peste voia ei, îndurând bătăi și umilințe, dispăruse cu totul. Cea mai bună prietenă îmi murise. Dragoste nu obținusem de la nimeni. Mă lăsasem stricată de un stricat”.

„Mă întreabă des colegii din România: cum era să trăiești în anii de renaștere națională? Și atunci trec repede la glume sau mă prefac că trebuie să plec. Cum adică cum era? Pentru cine era? Într-un fel pentru copiii speculanților, în alt fel-pentru cei ai căror tați au fost trimiși să lupte în Transnistria. Asta așa, ca să dau doar un exemplu. Pot să răspund cum a fost pentru mine, însă, din nou, n-ar avea nicio legătură cu anii de renaștere, cu independență și cu războiul. Aveam o mamă adoptivă nebună, de care îmi era milă, dar și mă temeam, voiam să fac dragoste cu un bărbat cu mult mai în vârstă decât mine. Aflasem că nu sunt orfană, cum crezusem mereu, ci abandonată. Trecusem printr-un viol, asistasem la un avort în condiții casnice și, de câteva luni, ascultam zilnic tânguielile unei femei care își pierduse primul și singurul copil care i-a fost dat”.

„Decât cu rușinea, mai bine cu durerea, Lastocika, să trăiești. Să ții minte asta de la mine. Durerea când vine, când îți bate la ușă îi deschizi și gata. Se așază cu tine la masă, beți dintr-o cană, îți înfoaie perne pentru noapte. (…) Dar cu rușinea, Lastocika, treabă e groasă. Rușinea nu-ți ia nimic, ea îți adaugă. Intră în tine ca o așchie și te umple de puruoaie”.

Tatiana Țîbuleac s-a născut la 15 octombrie 1978 în Chișinău, Republica Moldova. Absolventă a Liceului „Iulia Hasdeu” din Chișinău; licențiată a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. Devine cunoscută publicului larg în 1995, când inițiază rubrica „Povești adevărate” în cotidianul Flux. Din 1999 face parte din echipa PRO TV Chișinău în calitate de reporter, editor și prezentatoare de știri. Stabilită actualmente la Paris, unde lucrează în domeniul audiovizualului.

Debut editorial cu Fabule moderne, Editura „Urma Ta”, Chișinău, 2014; ediția a II-a, Editura „Libris Editorial”, Brașov, 2016. Cea de-a doua carte, Vara în care mama a avut ochii verzi, Editura Cartier 2017, este distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul revistei Observator Cultural. Romanul a apărut și în traducere franceză. Grădina de Sticlă este al doilea roman al Tatianei Țîbuleac.

sursa foto aici.