Tahar Bekri, scriitor tunisian, laureatul de anul acesta al Premiului Fondane acordat de Institutul Cultural Român

În fiecare an, sub egida OIF (Organizaţia Internaţională a Francofoniei), Institutul Cultural Român acordă Premiul Internaţional de Literatură Francofonă Benjamin Fondane. Regulamentul său prevede să fie acordat unui scriitor francofon, dar care să nu se fi născut francez şi care trebuie să aibă o activitate culturală şi civică amplă, legată de promovarea ideilor umaniste şi a limbii franceze în mediul internaţional.

Laureatul de anul acesta este Tahar Bekri, poet şi eseist tunisian. Născut în 1951 el se defineşte ca un cetăţean tunisian dar şi al lumii. El a contribuit în ultimele două decenii la dialogul dintre intelectualii de pe ambele maluri ale Mediteranei, într-un context tensionat de eşecul mişcărilor revoluţionare din ţările arabe, transmite rfi.ro

Premiul Internaţional de Literatură Francofonă Benjamin Fondane a fost acordat următorilor scriitori, toţi cunoscuţi şi reputaţi în lumea culturală franceză : Petr Kral (de origină cehă, în 2006), Abdelwahab Medeb (de origine tunisiană, în 2007), Nimrod (de origine tchadiană, în 2008), Linda Lé (de origine vietnameză, în 2009), Jean Mettelus (de origine haitiană, în 2010), Abdellatif Laâbi (de origine marocană, în 2011), Jean Portante (de origine italo-luxemburgheză, în 2012), Nicole Brossard (de origine canadiană, în 2013), Luis Mizon (de origine chiliană, în 2014), Seyhmus Dagtekin (de origine kurdă, în 2015), Gabriel Okoundji (de origine congoleză, în 2016) şi Ananda Devi (de origine mauritiană, 2017), potrivit comunicatului icr.ro

Benjamin Fondane (Iaşi 1898 – Auschwitz 1944) aparţine unei familii de scriitori români care au ales limba franceză pentru a se exprima artistic. În 1923 se instalează la Paris, la 25 de ani, şi se impune ca poet şi gânditor existenţialist. Scriitor deja cunoscut în România, Fondane este, deopotrivă, poet şi filozof, critic literar, dramaturg şi cineast. Evident, „modern”, atent la avangardă, stă la distanţă de şcoli şi doctrine, de mişcări politice şi literare. Într-adevăr, dacă Fondane este profund marcat de curentele intelectuale şi artistice ale timpului său, el preferă să îşi caute vocea sa personală, răspunsul său unic atât la întrebările atemporale, cât şi la intrebările epocii. Clarviziunea sa nu-i poate evita destinul tragic : deportat la Auschwitz, este asasinat în camera de gazare de la Birkenau, în 2 sau 3 octombrie 1944.