Oleg Serebrian, Ambasadorul Republicii Moldova în Germania, dezvăluie într-un interviu detalii despre noul său roman

Oleg Serebrian urmează să lanseze în curând la București o nouă carte. Este vorba despre romanul „Woldemar” care reprezintă continuarea romanului „Cântecul mării”, aici regăsindu-se unii dintre eroii de acolo, după 33 de ani.

„ Sper ca Woldemar să fie îndrăgit de cititori și să aibă o viață lungă-lungă”, a declarat Oleg Serebrian într-un interviu pentru IPN.

-Este vorba despre un roman, puteți să ne povestiți un pic despre mesaj? Cine este Woldemar?

-Protagonistul e un băiețel de 7-8 ani, nepotul eroinei principale a romanului meu precedent, „Cântecul mării”, Marta Skawronski.

Într-un fel, „Woldemar” e continuarea la „Cântecul mării”, aici regăsindu-se unii dintre eroii de acolo, după 33 de ani. Ca și „Cântecul mării”, acesta este și un roman de atmosferă, pentru că încerc să zugrăvesc realitatea cotidiană din Uniunea Sovietică la finele anilor șaptezeci, dar tema principală este cea a genezei timpurii a unei personalități complexe și prea diferite decât a majorității celor din jur. Din această perspectivă, textul e pe alocuri provocator și am făcut asta nu dintr-un „considerent comercial”, pentru a lansa un roman despre care se vorbește sau urmând tendințe în vogă din proza de azi, dar pentru a testa un alt fel de „provocare”, o provocare cuminte și discretă, aproape „inocentă”.

Naratorul principal este chiar Woldemar, proaspăt doctor în medicină al Universității Charite din Berlin, care ne vorbește despre copilăria sa din perspectiva anului 1997, dar o treime din capitole sunt povestite de bunica lui, Marta Skawronski.

Woldemar este fiul unei cunoscute pianiste, cea de-a doua fiică a lui Filip și Marta Skawronski, care l-a lăsat în grija surorii ei, Iuliana, și a emigrat în Belgia pe când acesta avea doar patru luni. Tema abandonului și relațiilor extrem de complexe dintre el și mama lui adoptivă, ca și relația dintre aceasta și propria ei mamă, persistă pe toată durata narațiunii. Iuliana, șefa unei mari gospodării silvice din Carpații Bucovinei, e o femeie excentrică, cu vădite tulburări de personalitate, originea cărora este într-o copilărie traumatizată de anii dictaturii staliniste. Dânsa trăiește cu sentimentul că părinții ei ar fi preferat-o întotdeauna pe soră-sa, Laura, în timp ce pe ea ar fi considerat-o un rebut. Adoptarea lui Woldemar pare să fie un act subtil de răzbunare pe propria soră. Ea îl iubește pe copil pentru că el a fost „abandonat” ca și ea, dar în același timp nu uită niciodată că băiatul e fiul rivalei ei de moarte, aceste două sentimente contradictorii coexistând și confruntându-se în permanență.

-Acesta conține și elemente sau situații autobiografice?

-Protagonistul romanului e foarte diferit de mine ca și personalitate, crește într-un alt mediu decât mine și trăiește experiențe de care eu nu am avut parte. Bunăoară, eu am avut o relație foarte bună cu colegii de clasă, atât cu băieții, cât și cu fetele, dar și cu profesorii. Am avut și un alt fel de raporturi cu părinții decât cele pe care le are Woldemar. Există doar o singură situație, relatată în ultimul capitol, care vine din propria experiență, în rest mai sunt doar câteva mici „coincidențe”. Bunăoară, romanul „Piter Pan” a fost prima carte pe care am citit-o și eu, drept că nu la vârsta de 7 ani, ci la 8 ani și a fost cartea preferată a copilăriei mele timpurii. Toate cărțile amintite în „Woldemar” le-am citit și eu, drept că la vârste puțin mai avansate. La fel și câteva din versurile menționate aici, cum ar fi „Scrisoare către mama” de Esenin, le învățasem pe de rost, dar iarăși, la altă vârstă și în alte circumstanțe.

„Woldemar” nu e în niciun caz un roman autobiografic și nici măcar inspirat din propriile trăiri, dar sper tare mult că, în pofida complexității „cazului”, am reușit să dau naștere unui personaj credibil, poate chiar „hiper-realist”.

-Lansarea urmează să aibă loc pe 16 noiembrie la București, în cadrul târgului Gaudeamus. De ce România? De ce aceste eveniment? De când și unde vor putea procura cartea cititorii de la Chișinău?

-Târgul Gaudeamus e cel mai important eveniment de acest fel din spațiul de limbă română. E un prilej foarte potrivit pentru lansări, se adună mulți autori și critici literari din România, Republica Moldova, dar și din alte țări. Desigur, voi organiza și câteva lansări în Republica Moldova, dar și la Cernăuți, în anul care vine. Sper că „Woldemar” va apărea pe rafturile librăriilor Cartier din Chișinău în zilele care vin, în orice caz, înainte de târgul de carte de la București. Nu știu ce tiraj va avea cartea, dar sunt sigur că vor fi suficiente cărți pentru toată lumea.

Sursa:IPN