12 cărți de căutat pe la târguri de carte şi în librării

Republica Moldova poate fi frumoasă, ingenioasă, colorată. Ca Toscana.

În albumul Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Cartea lui Klaus Bochmann, unul dintre cei mai mari prieteni germani ai limbii române apare în traducere românească, alături de austriacul Heinrich Stiehler,  cu sinteza Introducere în istoria limbii și literaturii române. Și o nouă ediție din excelentul roman Cântecul mării de Oleg Serebrian(traducerea germană va apărea în mai 2019), alături de  al doilea roman Woldemar. Ultimul Mihail Sebastian în imensul roman al lui Gelu Diaconu. Colecția Codobelc îmbracă haine boierești odată cu apariție volumului Călătoria lui Medilo de Ioana Nicolaie și Sidonia Călin.

 Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov

 „Caldă, sentimentală, dar nemiloasă cu sine, bogată, dar fără să-și valorifice propriile bogății, pierdută mereu între termenii cotropit și eliberat, nostalgică, dar lipsită de memorie, conservatoare, dar gata oricând să îmbrățișeze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mândră de propria istorie, dar adesea fără să-și cunoască numele propriilor străbunici, Moldova a ajuns să aibă o identitate atât de multiplo-multiplicată, încât pare că nu o mai are deloc. Trăiește în același timp și în secolul XXI, și în Evul Mediu, se rupe, fără să se hotărască vreodată, între Est și Vest, sărbătorește două Crăciunuri, deschide șampania de revelion la diferite ore, pune pe același piedestal de mâncare tradițională „de la mămuca” și sarmalele, și salata „olivie”. Și dacă acceptăm, într-un sfârșit, că ăștia suntem, chiar dacă nu ne place cum suntem, hai măcar să încercăm să ne cunoaștem, să înțelegem ce culoare și ce hram poartă acest „cum”. Acesta e simplul mesaj al cărții pe care binevoiți să o țineți în mâini. E o oglindă sentimentală în care sperăm să vă placă să priviți. Veți găsi aici locuri demne de văzut, de simțit și de redescoperit, oameni simpli, demni de a fi băgați în seamă, dar și bucătari școliți cu mult respect pentru tot ce e adevărat. Veți găsi cherdele, larzănci, oi coapte în propria piele, alivenci, plăcinte cu frunze de sfeclă, covrigei opăriți, jamboane, scordolele, iahnii, vânat, chiselițe, cuțcuț, borșuri seci cu hațmațuchi și drehliță, plăcinte cu ou crud, ghiozlemele, ghevreci, cnișuri, kiur, cozonaci și babe, toate stropite generos cu vinuri de soi, brăgi, cireșate, țuici transpirate, de la caz la caz. Arome, aburi dulci, gusturi uitate, extrase din hornuri afumate de țărani, dar și din parfumatele caiete ale unor boierese refugiate prudent prin alte țări. De gătit primăvara, de gătit vara ori iarna, de post și de câșlegi. De adus aminte, de pomenit bunicii și de visat. Modeste, dar și luxuriante mâncăruri moldovenești, dar și ucrainești, și bulgărești, și evreiești, și țigănești, și găgăuze, c-ar fi păcat să ne prefacem că nu ne fierbem de secole în unul și același ceaun.” (Angela Brașoveanu)

Șerban Foarță. Mulțimea cu un singur element. Poeme alese de Robert Șerban

 „Șerban Foarță scrie cărți de poezie, nu culegeri de poezii. Textele sale funcționează după logica internă a întregului, căci mecanismele subtile ale unui volum sau ale altuia dau randament maxim când piesele sunt toate, împreună. Cărțile-i au epicul topi, de către temă, în piesele ce le compun, în atingerile și înlănțuirile dintre ele.  Pentru această antologia, Mulțimea cu un singur element, care are un număr finit de pagini, a trebuit să fac pe haiducul. Să extrag, adică, din lada de comori doar câte ceva și să pun laolaltă; ca să nu-i îngreunez editorului „captura”. (…) Șerban Foarță este un splendin cameleon. Limba poeziei sale bate până acolo unde n-a ajuns mai nimeni. Să-l însoțim!” (Robert Șerban)

 Eugen Cioclea. Dați totul la o parte ca să văd. Poeme alese de Emilian Galaicu-Păun 

 „Cu ce-aş putea să-i compar poezia? Cu un pahar de 250 ml de votcă, băut pe nemâncate, dintr-o răsuflare – ascultându-l la bucătărie (într-o bună tradiţie sovietică, toate discuţiile «за жизнь» aveau loc exact acolo, de regulă până târziu), ţin minte cum mi se tăiase respiraţia –, şi care, în loc să te ameţească de cap, îţi limpezeşte mintea, încălzindu-te, totodată, la inimă. Ca şi cum, de unde dădeai tăria pe gât, tocmai ţi se făcea o transfuzie de sânge (proaspăt!!!) – oricine a vibrat la versurile lui Cioclea trebuie să se fi simţit «de-un sânge» cu Poetul. Viguroasă, de-o vitalitate nedezminţită/de neegalat (în primele două volume), poezia lui conţine mai multă hemoglobină decât toată (leşinata!) poezie sovietică moldovenească luată la un loc, dar şi sămânţa unei noi literaturi…” (Emilian Galaicu-Păun)

 Sebastian, de Galu Diaconu 

 „Sunt două romane, de fapt, în această carte a lui Gelu Diaconu: un roman despre infernul legionar al anilor ’30, avându-l în centru pe Sebastian, cu iubirea lui pentru Leny Caler & prieteniile lui cu Eliade, Camil, Nae etc.; și un roman despre infernul neocomunist al anilor ’90, cu o serie de personaje bine trasate și atașante care repetă, în noul context istoric, destinele marilor lor modele interbelice. (Avem chiar și un nou Ladima torturat de o Emilie neocomunistă absolut delicioasă, poate cel mai viu personaj al dublului roman al lui Diaconu.) Istoria se construiește din mitologii noi care le rescriu (uneori mai sofisticat, alteori mai rudimentar) pe cele vechi, așa încât Istoria e, de fapt, întotdeauna o re-istorisire – ăsta e credoul din inima dublă a cărții lui Gelu Diaconu. Nu atât un roman istoric, cât un roman despre Istorie, cartea lui e absolut remarcabilă.” (Radu Vancu)

 Woldemar, de Oleg Serebrian

„Nu știu cui anume i-am făcut promisiunea asta. În orice caz, anume în noaptea cu pricina mi-a venit ideea să scriu despre această geneză a diferenței. Cred că eram deja perfect conștient că originea ei e în ceea ce Vâgotski numea criza de la șapte ani. Toate drumurile în căutările mele anterioare mă duceau anume într-acolo, spre vârsta când mi s-a turnat și solidificat interiorul pentru totdeauna.” (Oleg Serebrian)

 Culoarea frontierelor, de Mircea Blajin

 „Totuși, faptul de a-ți construi casă «ca-n povești» nu e o proprietate locală. Atunci când am prezentat grupului nostru psihanalitic aceste reflecții, Claude Nachin mi-a confirmat că în regiunea de nord a Franței, în bazinul uzinelor Peugeot, a observat un fenomen asemănător de întrecere în ridicarea caselor și a gospodăriei din jur pe la mijlocul secolului trecut.

În ce privește curățenia: cazul nevrozei obsesionale, ritualurile de spălare repetată a mâinilor, a corpului, a obiectelor, sunt considerate drept reacții inconștiente, ca răspuns la sentimentul de culpabilitate rezultat din masturbarea infantilă.” (Mircea Blajin)

Introducere în istoria limbii și literaturii române, de Klaus Bochmann și Heinrich Stiehler

„Renumitul romanist Klaus Bochmann de la Leipzig – printre altele, editorul operei Quaderni del carcere (Caietele de închisoare) de Antonio Gramsci – și cercetătorul literar Heinrich Stiehler de la  Viena – la rândul său, autor al unei biografii a lui Panait Istrati și editorul unei traduceri în limba germană a operelor lui Istrati – au oferit o soluție concisă și bine documentată pentru sarcina asumată. Bochmann tratează istoria fascinantă a limbii române, care este strâns legată de istoria evoluției populației din zona Dunării de Jos. El structurează discuția în jurul chestiunii unde a apărut limba română  și în ce măsură aceasta vizează formarea națiunii române.(…) Pentru problematizarea, implicită la Bochmann, a situării în spațiu a românilor, Heinrich Stiehler are, grație ipotezei cu privire la posibila deconectare a literaturii române de limba română, o interpretare proprie. Prezentarea evoluției literaturii debutează cu o reflecție despre spațiu, care pune la îndoială omogenitatea acestuia și, la fel ca și Bochmann, pune în discuție schimbările de frontieră și migrațiile ce constituie un fenomen suficient de frecvent în istoria românească. Critic față de anumite aspecte ale perspectivei românești, Stiehler elaborează o schiță deschisă a istoriei literare, în care este evidentă interpretarea influențelor otomane, grecești, rusești și, în cele din urmă, franceze și germane ca trăsătură specifică a istoriei literaturii române.” (Markus Bauer)

„Pasiunea, reflectată în mod științific, pentru istoria limbii române și pentru operele literare scrise în limba română și, în același timp, distanța critică față de o abordare pur național(ist)ă a obiectului de cercetare reprezintă punctele forte ale lucrării (…).” (Holger Wochele)

Călătoria lui Medilo, de Ioana Nicolaie. Desene de Sidonia Călin

„Oare cum se joacă Medilo, un băiat cârlig de rufe? Ce prieteni are? Cum crește el într-un loc în care nu i se poate întâmpla nimic rău? De ce pleacă-n cea mai mare evantură? E destul să-l însoțiți în călătorie, ca să descoperiți toate răspunsurile. Pregătiți-vă de tot felul de surprize, precum ajutorul dat de-o doamnă păpădie. Veți înțelege pe parcurs cum dragostea fiecărei mame mută lumea din loc.”

Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc

„Cine nu l-a cunoscut în copilărie – uneori chiar fără să știe – pe Lică Sainciuc, de fapt, nici nu s-a născut – așa se glumește la Chișinău. Nicio literă de alfabet nu a intrat în mintea mai multor generații de copii fără ca, mai întâi, să se regăsească în culoare, în desen, în fascinanta pictură a acestui artist de la Chișinau.”  (De vorbă cu Lică Sainciuc, BBC, 2005)

Cântecul mării, de Oleg Serebrian

„E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște vise, care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu.”  (Marco Lucchesi)

Testamentul necitit, de Lilia Bicec-Zanardelli

„«Dacă aș fi poet, aș dedica o odă femeilor plecate peste hotarele țării, dacă aș fi pictor, aș picta  o pânză cu imaginea Ei și dacă aș fi sculptor, aș sculpta «mama înstrăinată». Dar nu-s decât o mamă și eu ca sutele de mame plecate, departe de tot ce-ți este drag și scump». Acesta este motto-ul de pe coperta Miei cari figli, vi scrivo, carte apărută în 10.000 de exemplare la Editura Einaudi, una din cele mai prestigioase edituri din Italia. Am cunoscut-o pe jurnalista Lilia Bicec, autoarea cărții, la salonul Internațional de Carte din Torino … Misiunea acestor «bandanti» e bine cunoscută în Italia, dar cine sunt cu adevărat aceste femei venite din Europa de Est, mai puțină lume cunoaște. Iată, grație acestei cărți am aflat.” (Nino Dolfo)

 Codul de procedură civilă. Ediția a 2018 

Ediția conține ultimele modificări. Elegant machetată, comodă în utilizare, ușor de navigat printre articole.

Cărțile Cartier pot fi procurate online pe shop.cartier.md și în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

Ebookurile pot fi procurate și pe iBooks. Cărţile pot fi găsite şi la standul Cartier de la Târgul de Carte Gaudeamus. Vezi programul aici.