3 cărți recomandate de Casa Regală a României

Indiferent de opțiunile politice ale fiecăruia, nu putem nega faptul că membrii familiei regale au reprezentat întotdeauna una dintre etichetele pozitive aplicate României, cel puțin pe plan extern. Casa regală promovează trăsături precum demnitatea, eleganța, și chiar dacă scandalurile nu au lipsit la adresa sa, nu vom respinge niciodată o propunere de lectură venită din partea Altețelor Regale. Este ceea ce îți sugerăm azi: 3 cărți recomandate de Casa Regală a României, conform site-ului familiaregala.ro, citat de http://www.carteadelaora5.ro

Am putea vorbi o seară întreagă despre informațiile care ne-au parvenit pe calea istoriei despre Regina Maria. Frumoasă, inteligentă, charismatică, ambițioasă, nepoata Reginei Victoria a reprezentat un pion important în istoria secolului XX nu doar la nivelul României, dar și al Europei. Ei îi datorăm măcar o părticică din Marea Unire și, în ciuda vieții personale tumultuoase și a poveștilor incredibile care circulă la adresa sa, nu îi vom putea niciodată contesta marea dragoste: aceea pentru țara pe care a condus-o și pentru poporul în fruntea căruia a fost trimisă din cel mai întins și mai puternic imperiu al lumii la vremea sa, Marea Britanie. Ceea ce nu știam însă despre Regina Maria e că era o talentată povestitoare, că adora de mică să își imagineze povești pentru copii și că își delecta fiii și fiicele cu cele mai iscusite născociri. Îndemnată de fiica sa, Elisabeta, să pună pe hârtie una dintre poveștile cu tâlc, Regina a scris „Kildine-Povestea unei mici principese răutăcioase”, în limba franceză. Edițiile interbelice, fantezist ilustrate, au fost readuse la viața prin traducerea Principelui Radu, care a adaptat povestea astfel încât să corespundă nivelului unui copil al generației actuale. Primul titlu de pe lista de cărți recomandate de Casa Regală a României ne face cunoștință cu Kildine, o principesă cu suflet bun, dar extrem de răsfățată și egoistă, care adoră să îi chinuie pe cei din jurul ei. Drept pedeapsă, prințesa este închisă într-un turn, vegheată de vulturi înfricoșători la prima vedere, care îi cizelează însă comportamentul și o transformă într-o ființă demnă și modestă, așa cum îi șade bine unei prințese. Firește, istorisirea are valențe autobiografice, așa cum a recunoscut și Mama Regină, și ne este dăruită prin intermediul Majestății sale Margareta, care semnează și prefața lucrării, „pentru ca să vă aduceţi aminte de ceea ce este bun și frumos la români. ”

Se scrie din ce în ce mai mult despre Regele Mihai și acest lucru ne bucură, pentru că vrem să credem că nu putem supraviețui greșelilor unei epoci decât înțelegându-le, astfel încât să nu le mai putem repeta. În „Mihai I al României. Regele nostru. Martori, experienţe, amintiri regale”, coordonatorul Alexandru Muraru reunește mărturiile despre ultimul nostru monarh a 30 de personalități din diverse domenii și arii geografice, toate marcante. De la marele istoric Keith Hitchins la scriitorul Emil Hurezeanu, diplomatul și omul politic Theodor Paleologu, poeta Ana Blandiana și multe alte nume rezonante ale culturii și vieții publice românești, aflăm amănunte inedite despre Majestatea Sa, povești pe care altfel nu am fi avut ocazia de a le cunoaște. Ceea ce răzbate profund din al doilea titlu de pe lista de cărți recomandate de Casa Regală a României este autenticitatea: nu te poți îndoi de adevărul celor relatate, fie că iluștrii martori îl cunoscuseră pe Rege în ipostaze publice sau private. Portretul compus e unul pozitiv, în care Mihai I e prezentat ca un om cu credință în Dumnezeu, cu dragoste pentru familia sa și pentru patria pe care a trebuit să o părăsească de tânăr. E adevărat, relatarea e subiectivă, personală, fiind poate prea devreme pentru a avea parte de o lucrare istorică lucidă la adresa Regelui Mihai, dar va reprezenta o adevărată desfătare pentru cititor și o lectură obligatorie pentru orice român, mai ales după ce vom face pace cu istoria noastră turbulentă.

Dacă îți plac poveștile, atunci nu poți rata ultima carte de pe lista noastră, scrisă de nimeni alta decât regina noastră poetă, Elisabeta, cea care avea să devină nemuritoare în cultura română sub apelativul Carmen Sylva. Principesa de Wied, soție a Regelui Întregitor, Carol I, a fost toată viața marcată de moartea prematură a unicului său copil, micuța Maria, la vârsta de doar 4 ani. Îndrăgostită, precum cea care avea să îi fie noră, Regina Maria, de frumusețea pitorească a tărâmurilor românești, de înțelepciunea și bunătatea localnicilor și de obiceiurile locului, Elisabeta avea să facă cinste în cel mai frumos mod specificului local, scriind o carte cu istorisiri inspirate de basme, „Poveștile Peleșului”. Carmen Sylva folosea drept personaje locurile, râurile, munții noștri, transformându-i în eroi de mituri, în feți frumoși și în protagoniști curajoși, învingători ai unei soarte adesea potrivnice. De la frumoasa poveste a Peleșului la istorisirea dedicată Jepilor, ce devin doi frați îndrăgostiți de aceeași fată, Regina își dovedea din plin talentul, dar și dragostea pentru patria sa adoptivă. Uluitoare e și deplina cunoaștere a obiceiurilor locale, a graiului românesc, a mâncărurilor tradiționale: nu există nicio notă de fals în personajele sale, perfect adaptate locurilor românești, în mod magic create de această suverană cu obârșii germane. Până la urmă, însă, nici nu mai contează cine a scris „Poveștile Peleșului”, deoarece sunt atât de frumos spuse, atât de fermecătoare, încât în curând vei uita că asculți de penelul magic al unei regine și te vei lăsa purtat de ritmul lor molcom, ce miroase a țară și a pământ românesc.

Sursa foto/text aici