Academia Suedeză îşi apără decizia de a acorda premiul Nobel lui Peter Handke
Academia Suedeză şi-a apărat decizia de a acorda premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2019 lui Peter Handke, afirmând că scriitorul austriac a făcut comentarii provocatoare, dar nu a susţinut vărsarea de sânge, potrivit Reuters, citat de agerpres.ro
Decernarea prestigioasei distincţii lui Handke a atras critici inclusiv din partea supravieţuitorilor masacrului de la Srebrenica, din 1995, care au solicitat Academiei să revoce premiul în valoare de 9 milioane coroane suedeze (930.000 dolari) anunţat săptămâna trecută.
În 2006, Handke a vorbit la funeraliile fostului lider sârb Slobodan Milosevic, care a decedat pe când se afla în detenţie în aşteptarea procesului la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de la Haga pentru rolul său în războaiele din Balcani din anii ’90.
Într-un articol publicat joi în cotidianul suedez Dagens Nyheter, Mats Malm, secretarul general al Academiei Suedeze, a acceptat că Handke a făcut ”comentarii provocatoare, nepotrivite şi neclare pe subiecte politice”. “Academia… nu a descoperit nimic în scrierile sale care să constituie un atac asupra societăţii civile sau asupra respectului pentru egalitatea tuturor cetăţenilor”, a scris Malm. Decizia Academiei a fost larg criticată în Albania şi Kosovo, unde un număr estimat de 10.000 de etnici albanezi au fost ucişi, iar aproape 1 milion au fost nevoiţi să părăsească teritoriul acestor ţări în timpul războiului din perioada 1998-99 purtat de forţele controlate de Milosevic.
Dincolo de erorile lui politice, rămâne un autor caracteristic pentru anii 60 (când a debutat ca dramaturg) și 70, când și-a publicat cele mai bune/importante volume de proză: microromanul Frica portarului înaintea loviturii de la unsprezece metri (1970; versiunea română de Corina Jiva, Editura Univers, 1993) și Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire (1972; trad. Mariana Lăzărescu, Editura Univers, 1998). Cele două titluri sunt reprezentative pentru avangarda literară-artistică europeană din anii ’60 (anexându-le acestora și câțiva ani din deceniile învecinate – sfârșitul anilor ’50, începutul anilor ’70). Este zona Noului Roman și a Noului Val din Franța (Alain Robbe-Grillet, Jean-Luc Godard), cu care Handke are în comun utilizarea unor genuri ca romanul polițist și fascinația pentru imaginarul noir din cinemaul american de autor.