Cartea zilei: Minciuna, de Care Santos

V-aţi gândit vreodata de cât timp avem nevoie ca să ne îndrăgostim? O secundă? Cinci minute? Două ore? O zi? O săptămână? Toate răspunsurile sunt corecte.

Xenia învaţă pentru Medicină, încearcă din răsputeri să le facă pe plac părinţilor exigenţi şi, când presiunea e prea mare, se refugiază in literatură. De curând, a descoperit romanul De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger şi, odata cu asta, pe un forum al cititorilor, a cunoscut un tânăr de vârsta ei. Nu s-au văzut faţă în faţă, abia dacă ştie cum îl cheamă şi la ce liceu învaţă, dar îşi scriu săptămânal, iar sentimentele lor capătă, în ciuda piedicilor sau poate tocmai de aceea, forţa unei pasiuni dintre cele care-ţi schimbă viaţa.Dar, atunci cand Xenia trece peste rugamintea lui şi încearcă să-l întâlnească, află că nimic nu e ceea ce pare a fi. Cine este cu adevărat sufletul ei pereche? Unde este? Ce ascunde? Răspunsul vine sub forma unui caiet de însemnări şi spune povestea unei crime. Romanul Minciuna este un roman despre un băiat de 14 ani, slăbănog, nemâncat, cu o familie destrămată. Vărul său Ben îl ia sub protecția lui, doar că la un moment dat a trebuit să se răsplătească. E o carte educativă ( nu didactică) despre păcatele și virtuțile adolescentine.

În Adevărul, continuarea romanului Minciuna, eroul principal, Eric, încearcă să revină la o viață normală, doar că nu-l mai acceptă nimeni la el în cartier. Cartea te ține în suspans până spre ultimele capitole. O carte pentru adolescenți, dar și oricărui cititor, amator de literatură realistă.

CARE SANTOS s-a născut în 1970, în oraşul Mataró din apropierea Barcelonei. A scris de la vârsta de opt ani, câştigând prima competiţie literară la 14 ani. A studiat mai întâi dreptul, urmând tradiţia familiei, iar apoi filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Şi-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacţiile cotidienelor ABC şi El Mundo. În prezent, este critic literar la suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo şi coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea Asociaţiei Tinerilor Scriitori Spanioli, a cărei preşedintă a fost timp de opt ani. A debutat în 1995 cu volumul Cuentos cítricos. Este autoarea a unsprezece romane, şase volume de proză scurtă, două volume de poezii, precum şi a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, pentru care a primit o serie de premii importante: Ciudad de Alcalá, Ana María Matute, Alfonso Cossío, Gran Angular, Edebé. Printre volumele publicate de Care Santos se numără Intemperie (1996, povestiri), Aprender a huir (2002, roman), El dueño de las sombras (2006, roman), La muerte de Venus (2007, roman), Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo, 2008, roman semnat împreunã cu Francesc Miralles; Humanitas Fiction, 2017). Roman ambiţios şi scris admirabil, în castiliană, Încăperi ferecate (Habitaciones cerradas; Humanitas Fiction, 2013) a apărut în 2011, având o carieră internaţională spectaculoasă. Aerul pe care îl respiri (El aire que respires, 2013; Humanitas Fiction, 2014) pendulează între prezent şi trecut, consemnând istoria unei librării barceloneze care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei, dar şi pe cea a marelui oraş. În 2014, Care Santos publică, în catalană, romanul Poftă de ciocolată (Desig de xocolata), devenit imediat bestseller şi recompensat cu Premio Ramon Llull, iar în 2015, romanul Diamant blau. Bestsellerul Jumătate de viață (Media vida; Humanitas Fiction, 2018) apare mai întâi în castiliană în 2017, fiind distins cu Premiul Nadal. În 2018 publică, în catalană și castiliană, un nou roman de succes, Tot binele și tot răul (Tot el bé e tot el mal; Humanitas Fiction, 2019). Opera lui Care Santos este tradusă în peste 20 de țări. | www.caresantos.com

“Romanele sunt adesea un raspuns. Un raspuns indignat, consternat, emotional, care de cele mai multe ori nu rezolva nimic, ci lanseaza si mai multe intrebari la care nu-i deloc usor sa raspunzi, dar asupra carora merita sa te opresti ca sa reflectezi. Adeseori sunt intrebata ce vreau sa insuflu prin romanele mele. Incep prin a corecta verbul. “A insufla” este un cuvant oribil. Eu nu vreau sa insuflu si sa mi se insufle nimic. Eu vreau doar sa “molipsesc”, sa “invit”, sa “seduc”. Toate acestea prin singurele lucruri pe care le am: povestile, cuvintele. Sa “emotionez”. Iata verbul care ma intereseaza cel mai mult. Asta vreau: sa-i emotionez pe tinerii cititori in aceeasi masura in care m-au emotionat si pe mine lecturile din adolescenta. Iar daca, pe langa asta, reusesc sa starnesc fie si cinci minute de reflectie, atunci fericirea mea este deplina.”- CARE SANTOS