Cartea de la bibliotecă: Katia, demonul albastru, de Martha Bibescu

Astăzi lansăm proiectul Cartea de la bibliotecă. Un proiect menit să aducă mai mulți vizitatori printre rafturile bibliotecilor din capitală și din țară. Vom face câte un rezumat sumar la o serie de cărți împrumutate de la biblioteca municipală „B.P. Hasdeu”. Cărți editate în diverse perioade și care abordează subiecte dintre cele mai variate. Proză, poezie, eseu, teatru, critică literară și multe alte domenii, pe care le vom aduce în fața cititorilor noștri. Sperăm să vă placă alegerea redacției noastre.

Princicipesa Martha Bibescu scrie o carte absolut fenomenală, încercând prin aceasta să umanizeze, să-i coboare la firul ierbii și pe cei aleși. Povestea dintre Țarul Alecxandru al II și tânăra Katia Dolgorukii (Iurevscaia) ne redă o poveste de dragoste, atât de specifică omului de rând și atât de interzisă domnitorilor, țarilor, monarhilor. Or, cunoaștem, că aceștea, de obicei, se căsătoreau strict din interese strategice și politice, arareori se întâmpla să intervină sentimente mai nobile în această schemă de stat. Fabula începe cu o vizită a Țarului în familia Dolgorukii, o familie care trebuia să preia tronul Imperiului Rus, dar din cauza mai multor trădări, ei sunt lăsați pe dinafară. Katia cunoaște încă de la vârsta de 10 ani istoria familiei (despre nefericita logodnică al Țarului Petru II) și era foarte reticentă la vizita Țarului Alexandru al II la reședința din Tieplovka. De altfel, distrugând toată amenajarea florală (Trăiască Țarul!, scris în garoafe de India pe fond de begonii). Familia Dolgorukii este bolnavă, carantinată, nu-și permit luxul să se înfățișeze Țarului.

Respectiv, copila întruchipează Stăpâna Reședinței. Impresionând tânărul Țar cu intrarea sa în scenă, într-o rochiță albastră pe un cal, direct în holul casei, acesta fiind foarte impresionat de sinceritatea debordantă a fetei în raport cu Țarul, printr-un comportament absolut dezinhibat. La scurt timp, familia Dolgorukii se ruinează, bona franțuzoaică, domnișoara Trepeau, pleacă în Odessa, iar fetița este dusă la un internat de fete din familii de nobili, Smolnîi. Peste doar câtva timp, Țarul, în obișnuita lui vizită la Smolnîi trece și face cunoștință cu toate profesoarele și toate elevele de acolo. O vede din nou pe Katia, cea care era cea mai bună la franceză și ultima la comportament, o fetiță deșteaptă și rebelă, pe care o invită la o plimbare cu trăsura. O invitație inedită, care a dat peste cap tot protocolul Țarului, fetița propunându-i să meargă cu viteză mare pe Bulevard, înnebunind poliția locală (care avea datoria să păzeazcă Țarul).

Katia și Țarul Alexandru al II se îndrăgostesc, iar ea îndrăznește (demon de fată) să-i taie o mică bucățică din blana hainei, pentru cutia cu amintiri. Curtea Țarului era scandalizată de acestă prietenie, dar considerau că patima acestuia va scădea în timp, rol de amante aveau mai multe doamne de la Curte. Fratele Katiei obține o mulțime de favoruri la Curte, obține o casă, cu condiția ca acesta să fie tutorele fetei. Țarul, zilnic, ajungea la casa Dolgorukii, curtea deja considera că tânăra italiancă burgheză (soția lui Dolgorukii) era amanta Țarului, ceea ce crea disensiuni în familia acestuia. Katia și Țarul se plimbau prin parc, deghizați ca doi îndrăgostiți, așa cum nu era permis niciunui Țar. Țarul o ia cu el în călătorii, ea fiindu-i îngerul său păzitor. Zell, domnișoara Trepeau o îndeamnă pe fată să nu fugă de această dragoste, mai ales, că ea poate să înfluențeze din umbră politica Rusiei. De altfel, Katia și Țarul chiar lucrau la o Constituție, ceea ce ar fi dat peste cap toată politica Imperiului.  Țarul era în vizorul la o mulțime de radicalizați, democrați, liberali, tradiționali și mulți dintre ei încercau cumva să-l omoare ( să rămână în istorie). Katia, prin firea sa foarte sensibilă, îl proteja mereu. Tânăra a fost dusă și la Palat, în apartamentele Țarului, dar evenimentul nupțial nu s-a consumat, a fost demascat de Țarină. Aceasta fiind foarte bolnavă, nu mai putea să apară în lumea mondenă, dar avea propriei informatori devotați și știa de marea pasiune a Țarului. Katia îi devine amantă în Paris. Țarul și fata ajungând aici pentru întruniri de nivel înalt.

Dăruirea aceasta intimă l-a făcut pe Țar să o aprecieze foarte mult, că a avut curajul să facă pasul. Acesta promițându-i că ea va fi următoarea Țarină. Tânăra a înțeles că pasul făcut este unul important, de aceea a și mers să se destăinuiască iubitei sale bone, Zelle (domnișoara Trepeau, care avea o căsuță mică cu lămăițe). Ajunși din nou în Rusia, atacurile asupra Țarului se întețesc, drumul spre apartamentul lui Dolgorukii devine tot mai periculos, așa că se decide, ca Katia să se mute la Palat. Un loc, unde stătea mai mult retrasă, unde nu vizita și nu o vizita nimeni, abia spre seară venea Țarul (unica bucurie a fetei rebele). Din această relație se nasc 2 copii, în afara căsătoriei, adică nu puteau pretinde la Tron. În scurt timp Țarina moare, iar cei doi se cunună în fața unui preor și după trecerea perioadei de doliu, urmau să facă anunțul oficializării relației lor. N-a fost să fie. Țarul a fost împușcat mortal de un student, iar Katia de data aceasta, nu i-a mai fost un înger păzitor.

Curtea nu o considerau ca fiind Țarină, doar o simplă amantă al Țarului, soție morganatică nerecunoscută,  iar cei doi copii erau nelegitimați. Tânăra Dolgorukii și-a luat copii și a ajuns în fața micii case cu lămăițe din Paris, locul unde începeau pentru ei o nouă viață.

Cartea poate fi împrumutată la Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu”