Adrian Păunescu-Singura iubire Va trebui să recunosc, în fine, Cu-n fel de ultimă sinceritate, Că te-am iubit, iubita mea, pe tine, Mai mult decât pe celelalte toate. Că TU mi-ai fost mereu şi rea şi bună, Obsesia în orice insomnie, Şi cât ţi-am dăruit cu totul ţie N-avură celelalte împreună. De-acum nici înapoi, nici înainte […]
https://orcid.org/0000-0002-5159-262X
