Dificila Unire. Basarabia și România Mare (1918 – 1940) de Alberto Basciani. Nou de la Editura Cartier

Iarna lui 1918 a fost mai grea decât istoria așa afirmă pe blogul personal Gheorghe Erizanu

„Odată cu sfârșitul anului 1917, în Basarabia situația a devenit tot mai confuză. Sfatul Țării începuse să fie ignorat de indivizii cu orientări radicale și hotărârile sale nu mai aveau consecințe în plan concret, iar fosta gubernie devenise miza jocului disputat intre singurele formațiuni capabile să dispună de forțe armate organizate, bolșevicii și statul roman.”

„Probabil că violența de care au dat dovadă bolșevicii a împins Guvernul Român (pe atunci condus încă de Ion I. C. Brătianu) să ia o decizie și, profitând de cererea de ajutor formală pe care Sfatul Țării o înaintase în luna decembrie, s-a hotărât trimiterea forțelor armate în Basarabia.”

„La 13 ianuarie 1918 armata română s-a îndreptat spre Basarabia și a atacat granița de la Ungheni, păzită atunci de o garnizoană bolșevică. La început, trupele românești nu au întâmpinat prea multe dificultăți, astfel că în scurt timp au înaintat spre Chișinău. În aceeași zi, Ernest Broșteanu, generalul care conducea expediția militară, a comunicat Guvernului Român că ocupase primele obiective militare. Într-o carte de memorii Ștefan Usinevici, un fost soldat de origine basarabeană al armatei țariste, nota că majoritatea populației din regiune primise cu un oftat de ușurare venirea soldaților români.”

„Înainte de intrarea românilor în Chișinău la 26 ianuarie, forțele bolșevice deveniseră stăpâne pe situație, dizolvaseră Sfatul Țării și arestaseră mai mulți membri ai acestuia.”

La 27 martie 1918, după 61 de zile de existență „independentă”, în prezența Președintelui de Consiliu al României și a câtorva miniștri, Republica Democratică Moldovenească își decreta solemn dizolvarea și unirea voluntară cu Regatul României. Cu o zi înainte Marghiloman ajunsese la Chișinău, iar orașul îl revoltase și-l amuzase deopotrivă datorită tabieturilor rusești ale locuitorilor care, spunea el, „se trezesc târziu, lucrează puțin și mănâncă mult”.